Am citit zilele astea un articol.. nu-mi aduc aminte in ce ziar despre un barbat inchis de 18 ani … O crima ! O cearta intre vecini care a ajuns la bataie si din imbranceli unul dintre ei a ajuns cu ceafa intr-o teava iesita din perete.. Cel de-al doilea e inchis de 18 ani.. Si-a pierdut Familia, Mare parte din Viata, Tineretea, Casa si Libertatea..
Accident sau nu s-a pierdut o viata iar sistemul spune ca cineva trebuie sa plateasca.
De aici gandurile mele au pornit catre toate consecintele unor 10 minute de cearta inceputa cine stie de la ce mizilic…
Omul scria ziarului respectiv despre ideea de pierzanie. Si-a inteles greseala.. a platit pt ea 18 ani, dar e pierdut. Cei doi copii (prunci pe atunci) nu l-au vizitat niciodata, nevasta nici atat, in ciuda miilor de scrisori trimise acasa. Acum se apropia momentul in care intreaga perioada de cainta si pedeapsa avea sa treaca. Unde avea sa mearga ? Se va putea oare angaja ? societatea in general nu acorda sanse recidivistilor.. si te priveste sceptic. Poate instinctiv, bazandu-se pe ideea ca ce ai facut odata se poate repeta. Asadar incotro ? casa nu ! familie nu ! sanse nu ! degeaba platesti pt greseli.. iar pedeapsa nu este cea dictata de judecator .. 19 ani de inchisoare.. ci o viata intreaga.
Dar nu aici as fi vrut sa ajung. Ci la pedeapsa cea mai crunta. Gandurile de dupa gratii si noptile in care visezi acea scurta perioada din viata in care ai luat (poate fara sa vrei) viata unui om. Familia acestuia.. familia ta.. viata ta, viata rudelor, intrebari fara raspuns : de ce ? de ce nu ? de ce nu am ? rugaciuni, speranta, cainta.. zile intregi in care nu-ti poti scoate din minte clipa si nopti in care ti-e teama sa nu adormi .. caci va navali peste tine acelasi cosmar de care ti-e atat de frica. Cate lucruri vei vedea in jurul tau care sa-ti aminteasca de greseala ta ? cate alte povesti similare vei auzi care iti vor da iar de gandit ? cate lacrimi se scurg pt o greseala (grava si ireparabila)?
Povara constiintei este mai apriga decat orice alta pedeapsa. Iar viata ta indoielnica este plata vietii luate. Am mai scris despre Crime. Dar nu si despre pedeapsa. La final ma intreb daca, unui criminal nu-i e mai usor sa fie condamnat la moarte ? viata pt viata. E mai usor decat sa suporti umbra caintei intreaga viata. Animalele ucid pt hrana, din instinct, pt a se apara, pt teritoriu, sau poate din placere.. nu avem de unde stii exact. Dar cel putin ele nu au o constiinta si nu au o societate .. care sa-i judece. Omul schimba mersul vietii imediat cum face o astfel de greseala. Iar pedepsele sunt aplicate cu un fier incins .. ca o pecete ce sfaraie pe carne in fiecare clipa in care mai respira.
Crunt..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu